LECTURI PARALELE

Ioan Matiuţ
poet, editor, Arad

Tihna sfârşitului de drum[1]

Orice drum are un sfârşit. Cel puţin în lumea noastră mică. Aşa s‑o fi gândit şi Ionel Costin după ce a terminat ciclul de povestiri din cartea Drumul, apărută cu câţiva ani în urmă. Carte care i‑a adus un succes literar remarcabil şi l‑a motivat să continue povestea familiei sale şi a altor maramureşeni din Transcarpatia. Dar pentru a vorbi despre cartea Sfârşitul drumului apărută recent la editura Mirador, trebuie să facem o scurtă incursiune prin paginile cărţii Drumul.

Astfel, aventura fără voie a celor câteva familii de maramureşeni începe odată cu plecarea lor spre România, din satele ajunse sub ocupaţie străină. Autorităţile române îi îmbarcă în trenuri cu destinaţia noului teritoriu, denumit Cadrilater, câştigat în urma celui de al doilea Război Balcanic. Aici primesc pământ, îşi construiesc case şi colaborează cu populaţia locală formată din bulgari, tătari, turci şi aromâni. Dar locuirea lor aici durează puţin timp, pentru că în 7 septembrie 1940, în urma tratatului de la Craiova, teritoriul este retrocedat Bulgariei, iar populaţia care a fost strămutată aici, este evacuată.

Aşa se trezesc maramureşenii abandonaţi de autorităţile române în zona Olteniei, doar cu câte o căruţă încărcată cu ce au mai putut salva din tărâmul amăgirilor. Tot din cartea Drumul, aflăm că familia strămoşilor autorului a pornit împreună cu alţi săteni spre Banat. Aici, după câteva încercări eşuate de a se aşeza, ajung în comuna Aradul Nou, azi cartier al Aradului, unde se stabilesc definitiv.

De aici putem spune că încep povestirile din Sfârşitul drumului. Din ele aflăm că maramureşenii stabiliţi aici primesc pământ şi se împrietenesc cu populaţia locală formată în majoritate din nemţi (şvabi). Prima povestire, intitulată ultimul pahar cu vin roşu este de fapt un epilog al întregii aventuri familiale. Personajul principal, Florea Iustin, un fel de stâlp al familiei, se săvârşeşte din viaţă după ce bea un pahar cu vin, adus de nepotul proaspăt întors din armată, carevasăzică este tocmai cel care va pune în pagini de carte întreaga poveste.

Apoi aflăm că maramureşenii stabiliţi aici preiau unele obiceiuri ale şvabilor, cum ar fi curăţenia străzilor înaintea zilei de duminică, stropitul cu apă pe timp de vară, măturatul zăpezii iarna sau punctualitatea specific nemţească. Câteva povestiri descriu atmosfera socială şi politică a vremii. Alegerile trucate de către comunişti schimbă radical rânduielile şi regulile prin ajungerea la putere a unor personaje dubioase dar utile noului regim. Nici schimbarea banilor care au produs adevărate drame familiale şi sociale, nu sunt neglijate în demersul narativ al autorului. Aflăm şi întâmplări din timpul sosirii, staţionării şi plecării soldaţilor ruşi în şi din Aradul Nou. Pe lângă multe rele pe care le‑au făcut, autorul descrie şi o poveste emoţionantă între un copil, Floricel Lungu, şi un soldat rus pe nume Grişa. Colectivizarea forţată aduce multe drame în familiile de maramureşeni dar şi în cele de şvabi din Aradul Nou. Rezistenţa la această adevărată tragedie pentru ţăranul român este înfrântă dur de către slugile brutale ale noului regim. Nici viaţa spirituală nu este ignorată şi convieţuirea armonioasă în respect pentru confesiuni şi tradiţii, dintre ortodocşii români şi şvabii catolici, are un farmec aparte în unele povestiri.

Cu aceste câteva din argumente sper că am provocat cititorul să se aplece asupra acestei apariţii editoriale. Acest melanj între literatură, documentare şi istorie orală este cel care dă tot farmecul şi parfumul de autenticitate cărţii.

Este mai mult decât onorabil demersul lui Ionel Costin, de a scrie această adevărată carte de identitate a familiei sale şi a comunităţii de maramureşeni din ţinutul de nord. Talentul literar a fost susţinut si de pasiunea pentru istorie a autorului, probată deja prin lucrările pe care le‑a scris de‑a lungul vremii. Pe lângă calităţile literare certe, această carte se constituie şi într‑o autentică sursă documentară care, sunt convins, îi va inspira şi provoca pe cei care vor simţi că au misiunea să ducă mai departe povestea.

[1] Ionel Costin, Sfărşitul drumului, Editura Mirador, 2022, 118 p